Misplaced

Tarziu in noapte, ascult Sonata Arctica – Misplaced si fluviul constiintei mele reintra in albia secata a reflectiei, umflat de ploaia rece a melancoliei si de scurgera lina a amintiriilor descatusate de reascultarea acestui album care inseamna atat de mult pentru mine…

Cine sunt eu? De unde vin? Incotro ma indrept?

Probabil ca fiecare si-a pus aceste intrebari in anumite momente din viata sa. Eu incerc acum sa imi dau seama in ce masura locul unde ma aflu acum este locul in care am dorit sa ajung.

Desigur, din anumite puncte de vedere sunt un norocos. Am un vis precis in cariera, stau bine in realizarea lui si nici un munte nu mi-se pare prea greu de trecut pentru a depasi ceva ce poate fi usor definit.

Insa cum ramane cu ceea ce nu putem defini precis? Precum sentimente, emotii de moment, starea de a fi in sine?

Simt ca undeva pe drumul vietii mele de pana acum, am pierdut cate ceva din mine, din ceea ce imi dadea aripi. Nu a fost ceva brusc, ci mai degraba ceva asemanator cu stingerea lenta a unui foc in semineu. Nu mai imi gasesc cu usurinta resursele sa merg mai departe si ma simt misplaced… si ma intreb oare ce imi lipseste? Unde a disparut acea lumina? De ce mai ma motivez un pic cand ascult melodii din epoci de mult apuse ale existentei mele precum se mai anima un pic un foc muribund cand agiti cenusa? Pe masura ce scriu acest blog, imi dau seama ca ajung la sursa cenusiei ploi din sufletul meu… este lipsa iubirii🙂

De ce m-as apuca sa exprim aceste reflectii interioare si foarte personale pe un blog?

Ei bine pentru ca vad in jurul meu multi oameni de calitate cu aceleasi simptome ca mine; este o maladie a alienarii de sine, a ruperii de motivele esentiale ale existentei umane. Obisnuim sa repudiem cliseele, dar cat adevar rezida in “fara dragoste nimic nu e” doar cineva ca mine, care a avut-o si a pierdut-o si ulterior si-a analizat sincer si deschis inima, fara sa fuga de sentimente dureroase (cum fac multi, doar ca sa dea de fapt peste suferinte mai mari) isi poate da seama.

Oamenii aparent au nevoie de vise, asa cum aratam in blogul precedent, insa aceste vise izvoresc din iubire, fie ca e vorba de iubirea pentru un ideal, pentru sufetul pereche sau agape. Ne hranim din iubire, ne infigem adanc radacinile in rodnicul sol al sentimentelor calde si incercam sa ne gasim un refugiu in fata a tot ce este amenintator pentru noi tot in iubire. Fara ea, suntem in deriva. De multe ori nici nu trebuie sa fie dragoste impartasita (desi e de preferat, d’oh😛 ), caci sufletul uman poate supravietui si cu un foc de vreascuri la nevoie. Sau de alte ori, ne gasim caldura necesara chiar si in ramasitele calde ale unei foste valvatai… Dar pana la urma, cel mai autentic este sa iubesti aici si acum si sa fi la randul tau iubit.

Precum un combustibil, iubirea este esentiala, insa nu este totul. Ceea ce ne defineste ca oameni unici este felul in care ne folosim de ea. Parerea mea este ca cea mai buna cale de a trai iubirea este sa o amplifici investind-o in sine, utilizand sentimentele si energiile ce te inalta pentru a te implini ca om, pentru a te perfectiona  si pentru a putea ulterior sa raspandesti mai multa iubire in jur si inapoi la sursa dragostei tale. Astfel un cerc benefic se naste, intr-un perpetuum mobile a ceea ce ar trebui sa fie de fapt viata, si in fond, baza unei societati mai buna, mai fericita, mai implinita.

Tie, iti doresc sa iti gasesti  stanca in care sa te ancorezi in furtuna vietii, focul pasiunii ce sa iti incalzeasca spiritul si ingerul care sa te inalte pe cele mai placute culmi ale existentei… cu alte cuvinte sa iti gasesti iubirea

Eu, voi continua sa merg in cautarea imperfectiunii perfecte. Si ea ma va completa🙂

“As I wait for the time
My dream comes alive
Always out of sight
But never out of mind

And under waning moon
Still I long for you
Alone against the light
Solitude am I”

… My Selene…

2 comments on “Misplaced

  1. anca-gabriela says:

    Iubire exista, si exista si persoane care ne iubesc, noi iubim, dar aceea iubire ideala e mai greu de gasit, interesanta e cautarea ei.

  2. andra says:

    haha daca la tine mai poate fi inviata cu o melodie din vremuri apuse, pentru altii lumina s-a stins, s-a imprastiat si cenusa, eventual am daramat si semineul si am instalat un calorifer, doar e mai practic nu? asa ca esti un norocos.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s