Intalnirea

 

Era o noapte calma de primavara si vantul ce se juca usor in parul ei moale aducea cu el miros de tei. Natura soptea lin in jurul celor doi cu voci de greieri si privighetori. Se plimbau incet prin parc,  savurand fiecare clipa ca si cum ar fi fost ultima. Era prima lor intalnire si totusi simteau ca se cunosc dintotdeauna. El era total absorbit de ea si totusi incerca sa tina pasul cu ea in discutie. Zambea admirativ. Fata era de o inteligenta sclipitoare dublata de o frumusete aparte. Incepusera sa filosofeze si gandurile lor rezonau; de multe ori se trezeau gandindu-se la acelasi lucru si radeau usor. Aerul de primavara pulsa cald intre ei, ca si cum petalele ratacite ar fi fost magnetizate de atractia dintre cei doi. El isi lasase parul liber si purta o camasa lejera si o pereche de blugi, ca intotdeauna. Ea avea o rochita vesela destul de lejera pentru a fi comoda si a-i da un aer cuminte, dar care lasa sa i-se intrezareasca silueta foarte feminina. Era complet captivata de el; stia sa o faca sa se simta relaxata si ocrotita, ca si cum acesta ar fi facut dintotdeauna. Il gasea interesant, intrigant. Intr-o existenta mundana si decadenta, el era un sanctuar al tot ce pretuia mai mult.  Sa fie oare real? Il apuca de brat. El tresari si zambi. Incepuse sa se simta ciudat, il privea pe masura ce discutau si decorul parea sa se dizolve iar ea nu-l vedea decat pe el, fata lui, buzele lui ce frematau o idee interesanta dar pe care ea nu o mai auzea. Avea o senzatie ciudata in stomac, ca atunci cand zbori cu avionul sau esti in cadere libera… nu-si putea da seama daca zboara sau se prabuseste, insa se simtea in siguranta ancorata de bratul lui. El la randul lui simtea cum intreaga sa existenta se topeste si se reconstruieste in prezenta ei cand il privea in ochi. Incearca sa o priveasca mai mult timp in ochi, insa nu rezista. Simte ca se va pierde in ochii ei daca o va face. Se asezara pe o banca langa lac. Luna lucea limpede pe cerul senin. Doar cate un norisor cenusiu fugea alergat de vant, undeva sus. Apa lacului clipocea de lumina, aruncand o lumina magica peste cei doi. Era momentul perfect. Ambii insa stiau ca magia nu dureaza decat o clipa, asa ca tacura. El se uita la cer si cuprins de stele si infinit, de iubire si armonie, inchise ochii si trase aer in piept. Agape. Avea o expresie senina pe fata. Ea il privea si isi umezi inconstient buzele. Era complet captivata de el. Pentru ea in acel moment intreaga lume se dizolvase  si ramase el; pentru el ea era intreaga lume, infinitul intr-o persoana. Privirile se intersectara. El era pregatit sa se piarda in ochii ei, ea sa se regasesca in ochii lui. Ochi in ochi, extrem de incet, fetele lor se apropiara. Ii simtea respiratia placuta, ii simtea sufletul cald. Poate ca nu a durat decat o clipa, dar acea clipa a fost Eternitatea.

A urmat Sarutul.

Dupa care a fost Tacerea🙂

4 comments on “Intalnirea

  1. anca-gabriela says:

    Ar trebui sa te faci scriitor. Iti recomnad un bestseller aparut pe piata de curand: Amurg de Stephenie Meyer, o saga despre un love story din o ea si un el care e un vampir. exista si film premiera pe 23 ianuarie, in traducere Twilight.

  2. anaksunamun says:

    e misto povestea….congratz…ai talent ai grija ce faci cu el😉

  3. codobatura says:

    doamne, doamne, DOAMNE, cate clisee:/

  4. midnightwind says:

    Daca e sa pornesti in cautarea de original acolo unde el nu exista, dai peste lucruri extrem de stupide. Iubirea exista de cand lumea si nu o sa o scoata nimeni din clisee. Asa ca nu ma deranjeaza sa fie plin de clisee idealul meu🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s