Rutina, moartea creativitatii

Ia-i unui om scanteia creatiei si vei avea un om mort. Mort pe dinauntru.

Animat de automatisme biologice si psiho-sociale, isi va continua insa funebrul itinerariu prin mica lume gri pe care a construit-o in jurul sau precum un fragil vas de sticla in jurul unei singuratice corabii de jucarie, a carei unic locatar si capitan este. Cu precizia absurda a unui orologiu ce nu masoara nimic, va interactiona cu celelalte vase in sticla alaturi de care pluteste intr-o mare fara vant si fara valuri, zi dupa zi. Temator si nesigur, o va face cu grija pentru a nu sparge sticla ce-l protejeaza si claustreaza in acelasi timp. Odata verde si fertil precum o tanara planta, sufletul ii devine uscat si ofilit in izolare. O existenta sterila si lipsita de sens, a carei fateta zilnica o stim cu totii:

Rutina.

Indeplinim functii sociale la scoala, o facem la servici, o facem in familie, o facem pana si in cuplu dupa un timp. Moartea pasiunii, secarea creativitatii, cimentarea personalitatii, inghetarea flacarii.

De asta nu am mai scris probabil de atata timp🙂

Izgonit in adancurile fiintei noastre, copilul interior plange ghemuit. In societatea de azi, sa fii ludic implica lipsa de profesionalism.

Alungati din birouri de aerul conditionat, fluturii nu mai au loc sa danseze in pantecele noastre. Dragostea a devenit un cuvant lipsit de sens.

Simt cum zi dupa zi inot intr-un lac malos ce se coaguleaza in jurul meu, ma decoloreaza si devin parte din decor,  sunt amenintat zilnic sa ma inec intr-o mediocratie materalista, profana si dezgustatoare.

Ma revolt.

Si nu sunt singurul. Insa fiecare o face in felul sau. Mi-am dat seama de asta in Vama Veche, in scurta vacanta de 1 Mai pe care mi-am permis-o.

Vama Veche este o supapa sociala. Cine vine in Vama, gusta spiritul libertatii fiindca simte lipsa lui in viata de zi cu zi. Libertatea in sine este un concept relativ, care nu poate fi definit decat prin raportare la constrangeri. Daca cineva simte ca este mai liber in locul X decat in locul Y, implicit el acuza o lipsa de libertate in locul Y, care ii trezeste necesitatea de a-si stinge setea de libertate in locul X. Este o masura de compensare. Paradoxal, printre cei ce merg in Vama se regasesc printre cei mai frustrati oameni in termeni de lipsa a libertatii, deoarece la ei reculul este cel mai violent.

Nu sunt singurii insa. Mai sunt si idealistii, cei ca mine, care celebreaza libertatea ca mijloc de protest impotriva robotizarii sociale.

Dar in fond, ce este in natura noastra atat de incompatibil cu rutina incat simtim nevoia inexorabila de a evada?

In esenta, omul este o fiinta etern suspendata intr-un fin echilibru intre haos si ordine. Viata umana in intregimea ei se desfasoara intre a controla si a visa. Ne hranim sufletul din haosul creatiei si plamadim vise ce ne poarta mai departe, dar in acelasi timp privind cu oroare in abisul lipsei de sens pe care o prezinta existenta noastra, incercam sa cream o ordine,  sa edificam o temelie pe care eu-ul nostru sa se poata odihni.

Echilibrul este fragil. Prea mult haos si ne pierdem sensul, prea mult control si ne pierdem sufletul. Haosul este moartea ratiunii, rutina este moartea creativitatii.

Cum putem evita rutina?

In general nu putem.

Cheia este sa impacam visarea cu planificarea, haosul cu ordinea. Tine-ti copilul interior aproape🙂 Lasa-l sa se joace cand gri-ul tinde sa te inghita. Adu-ti aminte ca prea multa seriozitate strica.

Rupe ritmul.

Nu lasa o zi sa treaca fara sa faci ceva ce te sperie. Fa ceva stupid macar o data pe saptamana. Lasa-te sa esuezi macar odata pe luna.

Savureaza-ti emotiile si sentimentele, chiar si cand sunt intunecate (in lipsa albului, pana si negrul este de preferat griului). Nu te inchide in sine, si nu renunta la lupta, oricare ar fi miza🙂

Si nu uita, oricat de gri te-ai simti acum, este doar la suprafata. Undeva in interior o inima pulseaza un sange foarte rosu si micul rebel din tine planuieste un contra-atac, caci nici o societate si nici un sistem nu este suficient de puternic pentru a controla vreodata in totalitate natura umana, ce este si va fi mereu infinit mai vasta decat orice constructie sociala.

Rock on! |m/,

Ps – Tema de gandire si un posibil subiect de blog:  Ca tot veni vorba de vastitatea Fiintei (naturii umane), va recomand cu caldura aceasta carte si lansez si urmatoarea intrebare – V-ati intrebat vreodata unde se afla stocata memoria?😉

3 comments on “Rutina, moartea creativitatii

  1. interviu cu Virgil NIÞULESCU, secretar de stat la Ministerul Culturii

  2. Radu says:

    am cautat sa vad daca cineva mai simte ca mine. ce ai scris mai sus e spus mai bine decat pot eu exprima.

  3. midnightwind says:

    Multumesc, apreciez🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s