Turnul Intelepciunii

“Conditia umana”.

De secole filosofii, teologii, psihologii, sociologii si antropologii incearca prin aceste 2 simple cuvinte sa surprinda esenta naturii umane, acel ceva ce confera consistenta si unicitate existentei noastre, dar in acelasi timp adanceste misterul metafizic al acestui paradox numit omul.

In incercarea de a privi dincolo de mundan, empiric si contingent, misiunea multidisciplinara de a defini conditia umana capata o aura mistica, asa cum afirma Blaga in “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii“:


“Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.”

Infasurata in voaluri succesive de mister, natura ultima a existentei umane, ce confera raspunsul la marile intrebari existentiale ce framanta omenirea de la inceputurile ratiunii, va ramane probabil pentru eternitate un subiect de dezbatere filosofica. Dincolo insa de trasaturile sale evazive, precum relativitatea sau incomprehensibilitatea relativa, conditia umana este definita in mod paradoxal de finitudine si nemarginire.

Pe de-o parte, ne nastem, traim, murim. Finitudinea inexorabil a existentei umane este parte din conditia ei. Moartea, fie ca o acceptam sau nu, este finalitatea naturala a fiecarei vieti, este parte din ea, asa cum capatul unui segment este parte din el, si cum destinatia este parte din drum.

Si totusi spiritul uman nu cunoaste limitari. Acolo unde partea materiala, tangibila sovaie sub greutatea timpului, spiritul se inalta liber catre cele mai inalte culmi. Budistii considera omul ca fiind o reflectie a Universului. Sau, poate, Universul este o reflectie a naturii omului😉 Astfel, orice fiinta umana completa este dominata de trei principii: cel al Pamantului, ce ne guverneaza corpul teluric, cel al Cerului, ce ne guverneaza spiritul ce tinde spre absolut, si cel al Inimii, ce ne guverneaza relatia cu ceilalti, eterna cautare a iubirii.

Intre Pamant si Cer, conditia umana este cel mai bine descrisa ca un turn. Unii sunt mai jos pe trepte, pierduti in rutina si mundan, uita sa se uite in sus… Altii, sunt un pic mai sus… nu pot spune pe la mijloc, pentru ca infinitul nu cunoaste un centru. Ei stiu de unde au pornit si se uita cu bunavointa si intelegere in jos, dar stiu la randul lor ca exista altii ce le sunt vast superiori. Cei ce se afla si mai sus uita de multe ori sa se mai uite in jos pentru ca pasesc asimptotic spre limita de sus a ceea ce in mod profan numim natura umana. Exista multe abilitati pe care in general le consideram imposibile pentru un om, si totusi ele ne sunt disponibile in masura in care suntem dispusi sa nu ne plafonam si sa ne continuam sinuosul si dificulul drum pe scarile din Turnul Intelepciunii. Caci drumul nu confera numai satisfactii, ci si multa suferinta, ce sta ascunsa in spatele fiecarui val ce il indepartam de pe ochi pentru a privi realitatea asa cum este. Asa cum afirma Camil Petrescu, “Cata luciditate, atata existenta si deci atata drama”. Cu toate acestea, in masura in care suntem pregatiti sa acceptam primul adevar nobil si sa continuam urcusul, merita, caci asta inseamna a trai cu adevarat. Acesta este si crezul meu in viata, asa cum l-am formulat acum mai bine de 3-4 ani:

“Scopul meu in viata este sa imi inalt aripile in cat mai multe vazduhuri si sa incerc cat mai multe experiente pe drumul ce il fac in cautarea pacii interioare, fericirii si iluminarii pana cand flacara vietii ma va parasi, si atunci ma voi uita cu un zambet inapoi si voi vedea o cale pe care am batut-o dand tot ce am avut mai bun in mine si de-a lungul careia am facut fericiti pe cei ce mi-ai fost alaturi, o cale fara regrete si fara compromisuri.”

Idealist? Poate, dar din fericire, pot sa zic ca pana in acest moment nu m-am abatut prea mult de pe calea pe care mi-am propus sa merg.

Fiecare ar trebui sa isi ia un scurt moment de meditatie in care sa decida ce cale sa urmeze in viata, pentru ca astfel drumul catre auto-implinirea plina de sens este pavat.  Ramane doar sa perseveram in a urca treptele, si sa nu uitam sa intindem o mana de ajutor in jos, dar in acelasi timp sa privim cu admiratie in sus🙂

Doresc sa multumesc cu ocazia acestui post tuturor celor ce ma sustin atunci cand sunt nesigur de drumul meu, celor care au avut o influenta benefica in viata mea, dar mai ales celor ce imi amintesc ca mai am mult de urcat… cam o viata, asa😛

A thousand years, a thousand more,
A thousand times a million doors to eternity
I may have lived a thousand lives, a thousand times
An endless turning stairway climbs
To a tower of souls
If it takes another thousand years, a thousand wars,
The towers rise to numberless floors in space

One comment on “Turnul Intelepciunii

  1. Alexa says:

    Intotdeauna mai ai ceva de invatat. Nu pot decat sa te felicit ca ti-ai dat seama ce vrei in viata. Important este sa realizezi ca va trebui sa dai ceva inapoi din ce ai ,,castigat” pe drumul evolutiei tale spirituale. Intradevar omul este capabil de multe lucruri pe care majoritatea le cred imposibile, dar este atat de simplu…trebuie doar sa vrei si vei vedea, vei simti si vei auzi ce este dincolo de viata de zi cu zi, de lumea constienta. Continua sa crezi in tine si sa iti urmezi drumul!
    Namaste!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s