Despre lasitate, defetism si alte bucurii

Vedeti poza de mai sus? Acela era Berlinul dupa cel de-al doilea razboi mondial. Asa arata acum:

La fel.  Hiroshima dupa explozia nucleara. A fost rasa de pe fata pamantului.

In ziua de astazi, arata asa:

Si acum, tema de reflectie a zilei.

A fost Romania devastata de vreun razboi nimicitor in ultimii 20 de ani? NU

A fost Bucurestiul victima unei explozii nucleare? NU

Atunci imi explica cineva de ce japonezii sau germanii au putut sa isi revina in urma acestor dezastre si sa isi continue existenta si progresul acoperind raniile trecutului si noi inca ne mai chinuim sa reparam ceva ce n-a fost niciodata devastat intr-un asemenea hal?

Raspunsul dureros si deranjant pentru multi il gasim in spiritul romanesc ce a fost din pacate cultivat in ultimii zeci de ani. Si nu, nu ma refer acum la cine stie ce defecte, fie ele reale sau imaginare, ale clasei politice (dupa cum ne place sa gasim mereu un tap ispasitor) ci la lasitatea multora dintre concetatenii nostri.

Este vorba de curentul emigrationist.

Da, este vorba de lasitate, egoism, lipsa de responsabilitate sociala, desprinderea de identitatea nationala si multe alte acuze ce pot fi gasite la o analiza mai adanca.

Evident, fiecare are dreptul sau sa plece oriunde vrea, sa isi caute un loc mai propice pentru el. Multi au alte motive in a emigra, ce nu sunt legate de problemele societatii romanesti. Nu acuz, nu judec, nu dau cu parul. Vreau doar sa atrag atentia asupra unui fenomen ingrijorator si care pe mine personal, ma deranjeaza.

Aud de multe ori replici de genul: “societatea romaneasca e bolnava”, “statul e corupt”, “te chinui prea mult aici”, “nu iti poti exploata potentialul”, “te lovesti de prea multe ziduri” si asa mai departe. Si intocmai, cu unele exceptii, multe dintre aceste remarci sunt cat de poate de adevarate si poate chiar demonstrabile. Si totusi… cine va face schimbarea? Si nu, raspunsul “nu se poate face o schimbare” nu este o scuza, ci defetism ridicol. O schimbare se poate face oricand, atunci cand iti pasa, poti si vrei sa te implici.

Si nu, nu sunt nationalist, mai precis nu fac din nationalism o convingere politica. In fond nu ma intereseaza neaparat faptul ca problemele care cauzeaza emigrarea pornesc din sanul societatii, de la nivelul politic sau social, si nu ma intereseaza nici macar caracterul national al problemelor. Ma deranjeaza insa faptul ca tot mai multi oameni aleg sa fuga in loc sa lupte pentru schimbare, pentru imbunatarirea conditiilor ce ii deranjeaza. De unde fratilor atata defetism? De unde atata lasitate? Nu, nu ma adresez celor indiferenti, ce nu sunt atasati si astfel pentru ei emigrarea ar fi doar o schimbare de domiciliu. Ma adresez celor ce sunt suficient de ipocriti incat sa se planga de conditii, dar sa nu faca nimic in acest sens. RUSINE.

Bun, pot sa inteleg asta in randul “maselor”. Vrea sa isi ia BMW, nu poate aici, merge in Italia. Ok, atata stie, atata face. Traiasca societatea consumatorist-materialista. Ce este insa mai ingrijorator este faptul ca nu intalnim acest curent doar in randul maselor. Ci si in randul celor ce se pot numi, cu o oarecare toleranta fata de lipsa lor de coloana vertebrala, elite. Ma refer la cei mai bine pregatiti in domeniilor lor din aceasta tara. Nu cunosc o statistica exacta, dar mare parte din aceste “elite” alege sa emigreze. Unii mai adauga: “ma intorc cand o sa fie mai bine” – pffffff, tu chiar te auzi ce zici? Cum sa fie mai bine daca toti cei ce ar putea sa faca o schimbare pleaca din tara???

Unii zic ca pleaca din tara pentru a asigura un viitor mai bun copiilor sau familiei din punct de vedere material. Ok, pot sa inteleg asta. Dar daca (if ever) copilul tau va vrea sa se intoarca in Romania, ce o sa gaseasca? Ce fel de societate a viitorului ii construim?

Intr-adevar, argumentul conform caruia nu trebuie sa iti pese de cultura in care ai crescut (in fond, nu imi pasa atat de mult de stat ca entitate politica, ci de limba, etnie, cultura) si sa te duci unde iti este mai bine in lume este oarecum valid. Insa extrem de ingust si egoist. Individualismul asta ar trebui sa cunoasca niste limite. In fond daca nu iti pasa decat de tine, apropiatii tai si cam atat, fara sa te intereseze sa construiesti o societate mai buna pentru generatiile urmatoare sau sa iti aduci cumva aportul, vei aplica aceeasi mentalitate oriunde vei merge. Si nu, mana invizibila a lui Smith si alte principii conform carora urmarirea propriilor interese duce la maximizarea beneficiului colectiv nu sunt tocmai forte care sa modeleze o societate asa cum ne-am dori. Desi aduc bunastare economica, se creaza discrepante sociale foarte mari, se abuzeaza de mediu si asa mai departe. O societate sanatoasa nu poate sa fie construita decat de cetateni care au responsabilitate sociala. Da, exact chestia aia de care NU dati dovada cand fugiti dintr-o societate cu probleme in alta un pic mai buna.

In fond, aceasta e doar una dintre fatetele pe care fuga de greutati si suferinte o ia. Daca azi in Romania o duci greu, pleci in Germania. Aceeasi persoana ar fi fugit din Germania in America in anii ’40. In fond este o fuga de sine, o fuga de responsabilitate, de greutati si suferinta.

Dar sa va dau o mica veste ce circula de cateva milenii. De suferinta nu scapati. Nenea Siddhartha Gautama ne-a zis asta de ceva timp, unii oameni nu prea vor sa bage de seama. Asa ca daca tot o sa ai parte de suferinta intr-o forma sau alta, macar intampin-o cu capul sus, nu cu coada intre picioare.

Mai mult, ca sa adaug o nota de fatalism in inchiderea acestui eseu (scris intr-o nota un pic mai acida ca de obicei), nici de moarte nu scapati. Si ce lasati in urma? Nimic. Aduceti si voi o contributie la patrimoniul cultural al omenirii nene. Nu zic sa “schimbati lumea”, dar sa faceti ceva constructiv, pe langa satisfacerea placerilor. Inteleg, hedonismul e ok.

Dar pana la urma nu este nici un conflict intre a avea o viata cat se poate de placuta, dar in acelasi timp a-ti aduce si o contributie cumva la societate si omenire.

Post scriptum: acest post n-a fost scris pentru a jigni pe cineva, imi cer scuze daca am ofensat pe cineva. Daca insa te-ai simtit jignit, reflecteaza asupra partii care te-a jignit. E intotdeauna timp sa iti corectezi eventualele defecte, la fel cum si eu ma chinui cu ale mele de ceva timp :p

Si iti urez sa poti sa ai o viata placuta, plina de fericire si satisfactii personale dar in care sa poti sa faci si fapte de bine dezinteresat pentru straini sau societate. In final cred ca este cea mai buna cale.

10 comments on “Despre lasitate, defetism si alte bucurii

  1. Ioana says:

    Uite un raspuns tare bun pentru toti cei care ma intreaba (mai ales pe tonul specific): “De ce te-ai intors?”, “Mai ramai in Romania?”, “Da’ de ce?”…
    Am cam trecut de varsta cu “imi iau jucariile si plec”, asa ca sunt de acord cu tot ce-ai scris.

  2. Dragos says:

    Abordarea ta maniheista ma face sa imi pun si semne de intrebare pe langa deja multele semne de exclamare. Te-ai gandit oare ca plecarea romanilor nu e semn de lasitate ci de lupta?
    Nu stiu daca ai fost vreodata in Moldova romaneasca si ai vazut saracia lucie care domneste in acele sate. Oamenii aceia NU au prea multe alternative la dispozitie, au refuzat sa-si accepte cu o resemnare fatalista soarta si si-au luat soarta in propriile maini. Ii poti condamna ca au plecat, sub umbrela nationalista a dragostei de tara, deoarece nu aveau din ce sa traiasca?
    Emigrarea nu se face de drag si nici batand din palme. Se face cu parere de rau dar cu speranta de mai bine. Ai vorbit vreodata cu un roman intr-o limba straina fara sa stii ca e roman? Ai vazut cum a reactionat cand a aflat ca esti de-al lui?
    In tara adoptiva nu te asteapta nimeni cu bratele deschise, decat poate fratele care a plecat inaintea ta. Eticheta de venetic care ti se aplica imediat ce ofiterul de la granita iti inapoiaza fara sa clipeasca pasaportul inseamna numai greutati.
    Si de ce ii condamni pe cei care pleaca? Stiai ca datorita celor pe care ii blamezi, tu o duci putin mai bine? Ei sunt cei mai mari investitori in Romania. Multumita lasilor din povestea ta acum constructiile sunt mai de calitate pentru ca au vazut in Italia cum construieste, sate sarace acum au pensiuni si pot atrage turisti care altminteri nu ar fi venit, studenti si profesori au vazut ce inseamna o scoala civilizata si schimba in jurul lor parerea neinitiatilor, te bucuri de hypermarketuri pentru ca cei care nu aveau inainte bani acum primesc de la rudele din Spania. Oamenii nu au plecat pentru a tine avutia acumulata numai pentru ei.
    Ma tem ca fara experienta strainatatii nu iti poti ajuta tara. De ce? Simplu: pentru ca nu stii cum. Am vorbi de autarhie intelectuala. E ca si cum ti-ai inghiti randul de chei si ai incerca sa te educi sau sa-ti construiesti o masina de spalat.
    Cei care schimba ceva nu isi trambiteaza actiunile. Fara experienta strainatatii nu ar fi putut pune pe picioare o organizatie sau fundatie care chiar reuseste sa faca ceva. Fac pasi de pitic datorita indiferentei, birocratiei si ale altor stihii ale hatisului administrativ, dar se misca!
    Stand si contempland lumea dintr-un turn de fildes nu rezolvi nimic, asa cum nu vei rezolva nici daca iti propui sa o schimbam din temelii. Schimbarea o faci in jurul tau. E ca atunci cand arunci o piatra in apa. Valurile pe masura ce se indeparteaza devin tot mai mari. Contagiaza-i pe cei din preajma-ti cu expertiza ta si nu cu discursuri patriotarde pentru ca este singura metoda in care iti poti aduce contributia la bunastarea in favoarea careia pledezi. Fa asta si vei vedea ca oamenii te vor urma si sprijini.

    • midnightwind says:

      Dragos, am precizat ca nu pot sa acuz pe cei ce nu au alta oportunitate in afara de a emigra pentru a-si asigura un viitor familiei. Nu pot sa acuz de lipsa de patriotism sau responsabilitate sociala pe cineva care nu are mijloace de subzistenta. Blamez pe cei ce pot prin expertiza lor sa aduca o schimbare si totusi aleg calea usoara, sa nu o faca si sa plece la in alta parte. Si acel grup social nu moare de foame, nu e vorba de “mase”, ci de “elite”, desi sunt reticent sa fac aceasta diferentiere, pentru ca este de multe ori inselatoare. Si, da, ai dreptate, fara experienta strainatatii nu poti sa ai un orizont suficient de larg pentru a aduce o contributie la tine acasa. Dar nu despre cei ce pleaca si revin este acest articol. Ci despre cei ce pleaca si nu mai revin. Si nu in ultimul rand, nu sunt atat de maniheist si orb incat sa nu fiu recunoscator celor ce se chinuie in afara pentru a-si sprijini familia din tara. Intr-adevar, prin vicisitudinile pe care le infrunta, ei sunt exemple de urmat. Dar nu sunt subiectul acestui articol, pentru ca ei aleg sa lupte, intr-adevar. Sper sa vezi aceasta “erata”, pentru ca da, ai avut dreptate in ceea ce ai afirmat, si discursul meu a fost acid. Insa tinta lui nu au fost aceste categorii mai sus mentionate😉

  3. Dan Nicu says:

    Bravo! Ai un stil foarte incisiv de a pune problema, este bine asa, societatea noastra are nevoie, inca, de socuri electrice ca sa se “trezeasca din somnul cel de moarte” dupa cum ne spune Imnul national si din “dulcea lancezeala” a plecarii peste hotare atunci cand ne arde sa mai gustam din placerile vietii.

    Adrian, ramai la Bucuresti sa faci masterul, ca sa actionezi in conformitate cu spiritul articolului tau! Ce zici?🙂

  4. imith says:

    Bravo , sunt pe deplin de acord cu tine , si eu ma lupt sa gasesc raspunsurile perfecte la intrebarile pe care tu , eu si multi altii si le pun. Multi , dar nu indeajuns!

  5. Anca-G says:

    Fara sa vreau am citit ce ai scris mai sus, dar m-a miscat si nu pot sa nu iti dau dreptate. Daca am reusi sa avem o societate civila implicata destul de mult in tot felul de probleme poate nu vom mai fi atat de nevoiti sa ne parasim tara.

  6. karmapolice says:

    f superficial post.Atunci cind cineva emigreaza are multe motive, si nu totul este in alb si negru.
    Intr-adevar schimbarea trebuie sa vina din interior, dar daca eu ma simt mai bine in alt loc, nu cred ca ai tu dreptul sa ma judeci.
    Iar daca chiar iti pasa de societatea civila, pune mina si fa ceva sa se vada. Eu am iesit la revolutie, si mi-au suierat gloantele pe la urechi. Tu?

  7. daniel says:

    salutare
    e prima data cand iti citesc blogul si vreau sa-ti marturisesc ca sunt impresionat de modul cum pui problema. Recunosc ca de multe ori m-am gandit “sa ma tirez din Romania” insa dupa doua, trei saptamani petrecute in strainatate parca tot acasa este mai bine. Nu avem o societate bolnava, asa suntem noi. Inca ceva, dupa 10 zile de plimbat prin Georgia si Armenia, Romania pare Franta:P

  8. Iulia says:

    Am impresia ca toata lumea condamna sistemul, politica,cultura, iar lista poate continua. Atata timp cat vom lupta contra coruptiei, dar noi de fapt facem exact invers, vom fi mentori, modele pentru altii.

    De ce sa plecam din tara? De ce sa fugim de responsabilitati?

    Nu cred ca suntem lasi, ci doar manipulati. Copiii sefilor parintilor nostri, vor fi sefii nostri. Daca vom reusi sa schimbam asta, vom avea poate, un plus.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s