Privind inspre furtuna

Esti pe marginea unui deal si privesti in zare, spre norii negri si grei de furtuna ce vin amenintator spre tine, precum o armata furioasa de giganti, pregatiti sa isi zvarle fulgerele spre tine si tot ce le sta in cale. Sub ei, vantul rascoleste iarba si suiera printre frunzele copacilor, dorind parca sa avertizeze natura de vijelia ce se apropie. Atmosfera este atat de electrizata incat poti sa simti mirosul caracteristic de furtuna, de aer ionizat, si fiori iti alearga pe piele. Toate semnele indica faptul ca natura se pregateste de o demonstratie maiestuoasa de forta.

Ce simti?

Cauti disperat un adapost si te ghemuiesti de teama cand auzi tunetele ce izbesc nemilos pamantul precum niste tobe gigantice de razboi?

Sau alegi sa admiri furtuna din mijlocul ei, sa simti ploaia si vantul izbindu-te in fata si, savurand dansul salbatic al fulgerelor, sa te lasi cuprins de un flux de adrenalina ce iti alearga nebun prin vene in timp ce ploaia iti spala sufletul de amintirea momentelor cand ti-a fost teama sa actionezi, ti-a fost frica sa iei o pozitie sau sa lupti pentru o cauza pe care o consideri justa?

Ispiratia pentru acest articol mi-a venit ascultand cateva melodii ale formatiei Ensiferum, una dintre formatiile mele preferate de folk metal, pe care o recomand cu mare caldura. Intr-un moment de reflectie, m-am gandit oare de ce sunt atras atat de mult de acest gen de muzica, incat sa ma faca sa il ascult aproape zilnic, si de cele mai multe ori, inainte sa ies undeva in oras. Asa cum deschizi o sticla de sampanie, acest gand mi-a deschis calea spre un izvor de remarci legate de starea actuala a societatii ce au inceput sa se lege cu inclinatia mea spre folk metal si personalitatea mea in general.

Sa incepem impreuna, deci, minunata calatorie intre societatea in care traim si lumea semi-legendara a vikingilor (si uite asa se explica si imaginea de la inceputul articoluluišŸ™‚ )

De ce vikingi? Doar un detaliu circumstantial, despre asta canta baietii de la Ensiferum. Putea la fel de bine sa fie vorba despre spartani, nomazi din stepele asiatice sau oricare alt popor razboinic. E drept ca vikingii au un farmec aparte prin mitologia nordica ce vine “la pachet” cu stereotipul viking, insa nu asta e principalul aspect. Erau un popor razboinic, ce traia in nordul inghetat, in conditii vitrege si pretuiau valori simple, insa pure in esenta lor: dragostea, lupta, onoarea, loialitatea si o bere bunašŸ™‚

Desi nu doresc sa aduc omagii razboiului ca fenomen antropologic (pe care ei il glorificau), trebuie Ā sa afirm ca in prezent, societatea actuala ar avea multe de invatat de la vikingi, duri si neinfricati.

Ca sa fiu mai direct, sunt satul de smiorcăiţii din ziua de azi.

Prea multi au crescut in prea mult puf si au fost prea rasfatati de mici sau pur si simplu, au primit o educatie gresita. Obisnuiti cu un grad de confort din ce in ce mai mare, oamenii isi atrofiaza simturile, isi tocesc calitatiile cu care sunt inzestrati de catre natura, devenind ceva ce duce mai mult spre o parodie de om sau chiar o insulta. Asa cum un astronaut in spatiu sufera o atrofiere a muschilor pentru ca nu si-i foloseste, modelul de civilizatie spre care ne indreptam produce oameni din ce in ce mai dependenti de tehnologie, atat fizic, cat si mental. McDonaldizarea societatii produce un numar tot mai mare de “couch potatoes”, care pe langa defectele care le au “by default”, mai sunt si extrem de smiorcaiti.

Azi in RATB, o tanti care puÅ£ea (am scris in mod exceptional cu diacritice, pentru a se intelege mai bine), se smiorcaia ca de ce e asa inghesuita masina. Frate, daca nu iti convine, ia-o pe jos. Mai scapi de kg in plus si e mai sanatos. Azi era asa frumos prin Herastrau…šŸ˜€

Problema e ca acest gen de comportament nu e o exceptie, ci mai mult o regula. Sincer, sunt satul de smiorcaiti. Prin educatie si conditiile in care am crescut, am invatat sa fiu stoic. Imi cer scuze daca jignesc pe cineva cu acest articol, insa nu suport oamenii care se vaita. Pana si in cartea pe care o citesc (Jurnalul de la Paltinis – o sa ii scriu o recenzie critica dupa ce o termin), autorul (Gabriel Liiceanu) se vaita ce greu era in timpul comunismului. Evident ca a fost, dar la ce ajuta vaitatul?

O atitudine defetista si/sau de victimizare nu duce nicaieri. Daca ceva nu iti convine, rezolva problema. Daca nu poti din prima, lupta si asuda pentru acea cauza. Asta daca crezi ca merita, evident. Daca nu crezi ca merita, nu te smiorcai macar. Si daca nu se poate modifica in nici un fel situatia, accept-o si gata. In orice caz, NU TE MAI PLANGE. Ce te astepti, sa iti rezolve alticineva problema? Nu rezolvi nimic, decat sa ii enervezi pe cei din jur. Sau obtii compasiunea altor smiorcaiti. Which is just sad, btw :))

In simplitatea unei ere a razboaielor purtate cu toporul si sabia pana si conflictele erau mai simple si mai directe, fara atatea inselatorii. Insa aceasta directitudine in toate aspectele si institutiileĀ  societatii, de la familie pana la razboi se reflecta in structura mentala si fizica a oamenilor. Intr-o societate asemanatoare ca structura cu regatul animalelor, dominata de cel mai puternic si/sau inteligent, oamenii isi cultivau calitatiile pentru a putea avansa in ierarhie. Si nu ma refer stric la cele fizice, desi “mens sana in corpore sano”, ci si la cele intelectuale. Nu consider ca ma insel cand afirm ca procentul celor din pozitii inalte in acea societate, care erau cu adevarat capabili in ceea ce faceau, era mai mare ca in prezent.

Ei insa au pierit dupa valul timpului. Noi unde am ajuns? O societate pe credit. Din fericire (desi a fost o lectie grea, gen “palma parinteasca”), legiile economiei ne-au aratat unde ne duce incercarea de a consuma mai mult decat producem. In sine, toata suferinta pe care o suporta acum, atat acest popor, cat si mai toata lumea occidentala, se datoreaza (pe langa proasta gestionare in anumite domenii) reducerii eficientei muncii (productivitatea). Cine este interesat, poate sa observe aici ce tari au cea mai mare productivitate (valoare adaugata/ora de lucru). Este evident cu ochiul liber, fara sa fie nevoie sa fii economist, ca cei mai muncitori oameni sunt cei care o duc cel mai bine. Nu cum a fost deziluzionata societatea romaneasca, ca şmecheriile ne pot duce departe pe termen lung.

“Şmecheriile şi combinaÅ£iile” merg pe termen scurt, pe termen lung te duc la sapa de lemn.

Dar acela este un alt aspect deranjant al societatii si deviez. Acest articol se vrea un manifest impotriva a ceea ce numesc eu “hedonism smiorcait” – adica sa n-ai nici un sens in viata, doar sa iti satisfaci placeri care de care mai primitive si cand nu poti sa ti le satisfaci, sa te smiorcai precum un copil mic ramas fara jucarie, de parca ti se cuvine totul fara truda.

O colega avea o vorba, citandu-l pe Eminescu: “unde esti tu Tepes, doamne?” N-as merge atat de departe, insa as contribui Ā cu un fragment din Ensiferum – Smoking ruins :

Hear the call of the fallen ones
Wisdom of those whose time has gone
Live your life bravely my first born son,
On battlefields fight, don’t run.

Eu aleg sa imi traiesc viata asa. Daca tu alegi sa te smiorcai, te rog, fa-o in alta parte. Ne deranjezi. Am folosit pluralul pentru ca stiu ca mai sunt si altii care gandesc ca mine. Pentru ei, tot respectul \m/,

One comment on “Privind inspre furtuna

  1. alex trust says:

    Cafea, tigara.. FB, pe wall.. cineva scrie sa citesc articoul asta sau ce o fii. L am citit. Nu suporti smiorcaitii dar tu te smiorcai ca nu ii suportišŸ™‚ ciudat.. Smecheriile si combinatiile inseamna afaceri. Daca nu esti vreo companie sau nu ai afaceri cu statul, de obicei afacerile sunt pe termenn scurt. AI o tenta counter culture, se vede ca esti tanar, mai asteapta 10 ani si tenta dispare usor in atatea probleme de rezolvat. Eu stiu ca vikingii au fost niste barbari talhari si violatori adusi la faima de popor curajos de societatea pe care tu nu prea o suporti, nici eu..
    .I m a couch potatoe care se ocupa cu “smecherii si combinatii”, imi place sa stau in furtuna..am bagat doua vara asta, si imi place articolul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s