Blue pill/red pill

Din punct de vedere al raportarii la marile intrebari metafizice ale vietii si spiritualitate, in aceasta lume exista doua tipuri mari de oameni.

Pe de-o parte sunt ignorantii.  Ei isi petrec toata viata intr-un cocon de ignoranta confortabila, refuzand in mod sistematic sa priveasca spre aspecte mai profunde ale existentei, spre spiritualitate sau orice nu este material sau mundan. De aceste aspecte ale existentei ei se tem, deoarece daca le-ar privi in fata, ar descoperi vidul din propriul suflet, haul ce se casca in spatele fragilului lor proiect de identitate, de care se agata cu disperare pentru a-si justifica existenta. Insa chiar si cel mai ignorant si superficial om resimte lipsa a “ceva”, un ceva ce nu va putea vreodata obtine, precum o sete ce nu poate fi satisfacuta, precum mancarimea unui membru imaginar pe care nu poti sa il scarpini si pe care nu poti sa o ignori, indiferent cat de mult ai baga capul precum strutul in nisip. Caci nici un om nu se poate detasa de propria sa natura iar masca in spatele careia se ascund este fragila si viata o zdruncina zilnic. Citatul care defineste cel mai bine filosofia acestui grup este: “ignorance is bliss” (Thomas Gray).

Pe de cealalta parte sunt meditativii/reflexivii. Ei parasesc turma ignorantiilor si incep sa isi puna intrebari in legatura cu acea senzatie de insatisfactie ce le permeaza viata. Privesc in sine si sapand suficient de adanc dau de un hau. Un hau intunecat din care sufla un vant rece si inuman, ce le imprima un fior rece pe spinare. Acel hau, aflat la originea tuturor temerilor umane, nucleul canceros aflat in spatele tuturor psihozelor si sursa tuturor emotiilor negative este frica de moarte. In fata acelui hau, cei mai multi dau inapoi. Sa privesti in hau este ametitor, simti ca te pierzi pe tine cand contemplii acel vid existential. In cele mai multe cazuri, reactiile sunt fie de adoptare a unui nihilism cinic si amar, fie de retragere partiala sau totala in ignoranta (pe principiul “ignorance is bliss”) fie pur si simplu isi pierd busola interioara si o iau razna, in diverse feluri. Citatul care defineste cel mai bine filosofia acestui al doilea grup este “cata luciditate, atata constiinta, cata constiinta atata pasiune si deci atata drama” (C. Petrescu).

Aceste doua mari categorii formeaza cam 90% din populatia lumii si 100% din populatia nefericita a lumii. Doar cu ei, lumea ar fi un loc foarte trist si lipsit de sens.

Din fericire, mai exista insa si a 3-a categorie. In aceasta categorie sunt cei ce au ales pilula rosie, au ales cunoasterea, au urmat calea spre sine, au intalnit acel hau, dar spre deosebire de cei din categoria anterioara, au ajut curajul sa priveasca in el sau chiar sa lase masca deoparte si sa plonjeze in gol, sa se piarda si sa se regaseasca in infinit.

Drumul meu m-a adus pe aceasta cale. Poate ca a fost soarta, vointa divina, conditionare psihologica, pura coincidenta, determinism karmic sau un pic din toate. Cert este ca am mers prin noaptea neagra a sufletului si am gasit in final raspunsul ce mi-a adus serenitatea. Stiu ca fiecare este diferit si fiecare avem o cale aparte intinsa inainte, dar m-am gandit (mai ales la cererea publicului😛 ) sa impartasesc raspunsurile pe care le-am gasit pentru mine.

Unora o sa li-se para total bullshit, altii vor fii sceptici, dar asta este reteta mea, sincretica, mistica, non-dogmatica, de puternica influenta dharmica si vag existentialista:

Sensul vietii (in viziunea mea) consta in a te dezvolta si implini ca fiinta umana si acest lucru il poti face dezvoltandu-te multilateral, in toate aspectele existentei, pastrand insa constiinta curata, in armonie cu universul. Aceasta justificare a sinelui in fata nonfiintei este ceva eminamente existentialist, deci unde se simt influenta budista/dharmica si misticismul sincretic? In faptul ca simt ca in acelasi timp, eliberarea totala de teama, de angst-ul existential, o putem atinge doar constientizand acea latura din constiinta noastra care este cu adevarat eterna si imuabila. Cand ajungi sa constientizezi acest fapt, moartea nu mai pare decat un simplu interludiu, teama ce izvoraste din ea dispare, haul din centrul fiintei devine un spatiu infinit dar primitor, precum un cer deschis, in care poti sa iti explorezi in tihna potentialul uman si sa iti traiesti viata asa cum vrei, lipsit de orice temere.

Adevarata revelatie este ca dincolo de coaja personalitatii, omul in adevarata sa esenta este gol. Dar aceasta “goliciune” nu inseamna ca existenta sa este lipsita de sens sau ca este vida de continut. Nu! Asta este capcana in care cad multi si isi pierd pofta de viata, viata isi pierde sensul pentru ei. Goliciunea aceasta este doar un semn ca nu exista ceva fundamental individual in fiinta noastra. Individualitatea este o iluzie existentiala, o chestiune de alegere, de dorinta, este sursa vietii individualizate. Farmecul este sa constientizezi ca esti o parte dintr-un TOT mult mai vast si ca adevarata ta esenta este in fond aceeasi ca cea a universului. Hindusii spun ca atman este parte din Brahman. Cu alte cuvinte, sufletul nostru, esenta existentei noastre este doar o parte din Dumnezeu, fiecare dintre noi este  doar o mica picatura intr-un ocean imens, insa in esenta avem aceeasi substanta. Chiar si in crestinism se afirma ca suntem creati dupa chipul si asemanarea Lui. Metaforele difera, dar mesajul transmis este acelasi. Personal, cred cu tarie in acest lucru, pentru ca este viziunea transpersonala pe care o simt cea mai aproape de adevar si care se imbina cel mai bine cu toate religiile. Este rotita ce lipsea in marele mecanism metafizic al intrebarilor existentiale ce m-au macinat multa vreme.

Farmecul acestei revelatii este ca “omoara doua pasari cu o piatra”. De fapt, chiar trei. In primul rand, constientizand ca suntem doar o parte din natura, o mica picatura in oceanul existentei, decongestioneaza omul de tensiunea proiectului de personalitate. Nu mai trebuie sa ne temem atat de mult sa fim “diferiti”, cel putin nu intr-un sens nenatural. In al doilea rand, daca suntem doar o picatura in oceanul vast, moartea nu mai este decat momentul cand zidul din jurul partii cedeaza si aceasta se intoarce in intreg; picatura se intoarce in ocean. Din asemenea viziune nu are cum sa rezulte teama. Din contra. omul mereu cauta sa gaseasca un loc unde sa apartina. Si ce poate sa fie mai satisfacator pentru a fi o parte din El, din TOT, din natura? Si nu in ultimul rand, viziunea aceasta ne confera mana libera pentru dezvoltarea personala. Poate ca suntem doar o picatura in ocean, dar sa nu uitam ca esenta noastra este pana la urma de natura divina. Si asa cum spunea James E. Faust:

“It is a denial of the divinity within us to deny our potential and possibilities.”

Asa ca farmecul redescoperit al vietii este sa ne constientizam si sa ne accesam acest potential enorm si sa il folosim asa cum consideram de cuviinta, punandu-l in slujba visurilor noastre, aducand o schimbare in aceasta lume. Poate ca dorinta este doar vanitate existentiala, poate ca viata asa cum o intelegem acum este doar o iluzie sau un vis, dar macar pana ne “trezim” sa fie un vis frumos, sa celebram ce ne-a fost dat. Viata trebuie sa fie un festival al implinirii, nu o orbecaiala tematoare pe intuneric! Dupa cum afirma Russell M. Nelson:

“Who are we? We are children of God. Our potential is unlimited. Our inheritance is sacred. May we always honor that heritage — in every thought and deed.”

E drept, poate ca sunt un pic partinitor pentru ca folosesc termeni budisti cand si religia crestina (precum orice mare religie de altfel) vorbeste despre acelasi lucru, dar prefer acesti termeni deoarece metoda cea mai facila sa experimentezi “pe propria ta piele” cunoasterea directa a “adevaratei naturi” este meditatia.

Una este sa ti-se spuna ceva si alta este sa incerci tu insuti o stare. Mai ales cand e vorba despre asemenea realitati metafizice extrem de importante si totodata subtile. Poate pentru unii este de ajuns credinta. Cand esti insa un mistic care vrea sa experimenteze direct (precum sunt eu) sau un Toma necredinciosul precum sunt atati agnostici/atei (inclusiv multi ce vor citi acest articol, poate si tu), credinta poate ca nu este de ajuns sa le calmeze teama existentiala dupa ce au constientizat acel “hau”. Dogma sau ritualurile, nici atat. Cam acesta este motivul pentru care, pe masura ce oamenii devin mai spirituali, mai aproape de varful piramidei lui Maslow, devin mai putin religiosi. Don’t get me wrong, religia are un scop bun si intentii bune. De multe ori insa, metodele nu mai sunt insa adecvate pentru oamenii de acum, sau mai sunt valabile doar pentru mase, nu si pentru cei ce cauta o intelegere mai profunda. In fond insa, daca privim dincolo de forma, fondul si valorile promovate sunt in mare aceleasi in toate marile religii ale lumii. De aceea e perfect ok si posibil ca un crestin sa respecte cele 10 porunci si in acelasi timp sa practice si meditatie zen, de pilda.

Concluzionand, pastila mea rosie se gaseste in auto-actualizarea continua si in meditatie. Pentru mine functioneaza. Sper sa functioneze si pentru tine🙂

Inchei printr-un cantec genial, care se potriveste de minune cu acest articol. Enjoy:

Ps: pentru cei ce vor sa inteleaga mai bine procesul mental al meditatiei, recomand aceasta carte. Creditul pentru faptul ca m-a inspirat mult in a scrie acest articol l-a avut aceasta carte. Both are awesome stuff😉

3 comments on “Blue pill/red pill

  1. Arte says:

    chestia asta imi miroase putin (sau putin mai mult) a Miorita…🙂

  2. Andreea Cucu says:

    Spuneai : ” De multe ori insa, metodele nu mai sunt insa adecvate pentru oamenii de acum” referindu-te la religia crestina. Ma gandesc… daca ceva este Adevarat, oricum s-ar schimba lumea, oamenii, vietuirea, Adevarul se poate adapta ? Poti oare modela Adevarul dupa propria vointa a societatii, ptr placerile ei ? Eu chiar vad multe exemple in care crestinismul chiar s-a adaptat la societate, mai ales la orase si tocmai chestia asta nu mi se pare ok. Don’t get me wrong, car Calea trebuie sa fie una, nestramutata si omul sa aleaga daca se modeleaza/apateaza la ea sau nu. Ma pot invarti mult pe subiect, dar you get the point.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s