Personal branding

Am avut o revelaţie.

Mi-am dat seama care este cea de-a treia componentă crucială pentru pavarea unui drum autentic în viață, în definirea unui stil personal, astfel încât totalitatea acțiunilor tale să poarte marca ta personală.

Prima, necesară dar nu și suficientă, este să știi ce vrei. Dacă nu ai un scop propus, dacă nu visezi la un ideal, ești deja pe jumătate mort. Poate ca va suna foarte existențialist, dar viața este un manifest al voinței, al dorinței de a exista. Lipsa dorințelor este aproape un păcat fata de existență, o irosire a vieții. E adevarat, un budist ar putea sa ma contrazică. Detașarea de dorințe este calea spre iluminare, ar zice. Este adevarat, dar renunțarea deplină este semnul unei vieți ascetice, iar aceasta nu este calea mea. În fond, până și Dalai Lama are obiectivele sale în viață ;)

A doua, este perseverența. Fara perseverență nici un vis nu poate deveni realitate, nici un proiect nu poate fi dus la bun sfârșit și nici o rezoluție de anul nou nu se poate materializa. Fara perseverență, visurile raman visuri. Perseverența este cheia oricărei mari realizări.

Până aici, totul bine. Dar mai există o a treia, de care nu eram complet conștient până acum și care îmi afecta cel mai mult viața personală, nu cea profesională.

Este vorba de stilul personal. Acel “personal touch”, acea semnătură aparte a unei personalități bine cristalizate, pe care o poți distinge dintre 1000 de alte stiluri.

Pentru a putea însă să iți dezvolti această semnătură personală a acțiunilor tale, a existenței tale, trebuie însa să fii foarte bine împământat in ego-ul tău veritabil. Am evitat sa folosesc termenul “sine veritabil”, “true self” sau “adevarata natură”, pentru ca au context spiritual. Nu mă refer acum la adevarata natură a ființei noastre, ci la cel mai profund și bine cristalizat proiect de identitate pe care il avem, la ego-ul veritabil.

În mod paradoxal, cel mai greu să își deslușească stilul personal este pentru un om complex sau foarte dezvoltat spiritual. Cu cat este mai dezvoltat și capabil de a fi un “pretender” sau cu cat este mai detașat de ego-ul sau, cu atât ii este mai greu să rămână fix intr-o personalitate coerentă pentru cei din jurul sau. Eu am șocat de multe ori oamenii în acest fel. De pildă, aveam o colegă, care obișnuită cu personalitatea mea de la job s-a mirat ca sunt atat de party-animal și nonconformist la balul de sfârșit de an.

Dar să ai o personalitate prea multifaţetată sau prea complexă este confusing pentru oameni. De multi ori, făceam greșeala să mă adaptez la om. Dacă vorbeam cu un nerd, eram nerd, dacă vorbeam cu un tip mai nonconformist, eram și eu la fel. Nu înseamnă că nu eram “veritabil” sau ca eram ipocrit. Erau doar fațete ale personalității mele pe care le scoteam în evidență in funcție de persoana cu care interacționam. Dar sunt totuși nuanțe de naturalețe. Si de acea naturalețe (sau de lipsa ei) depinde foarte mult ce feedback primesc, mai ales în relațiile interumane. În carieră e nevoie doar să știi ce vrei și să perseverezi. În relații, e nevoie să îți definești și un stil aparte.

Aşa că, dacă ești cumva în aceeași situație ca mine, cred că trebuie să îți definești un stil personal și coerent. Nu e vorba să renunți la complexitatea ființei tale, Doamne ferește, dar să o integrezi într-un fel de-a fi unitar, care să nu pară contradictoriu sau disonant.

Nu te mai mula după personalitatea celor din jur ca sa le fii pe plac – lipsa de naturalețe se simte.

Petrece ceva timp cu tine însuți, reflectă un pic asupra proiectului tău de identitate, caută acele trăsături și abilitati care te definesc și încearcă să le șlefuiești și să le transformi într-o carte de vizită a ta.

Simte-te bine în pielea ta!

One comment on “Personal branding

  1. Andreea Cucu says:

    In ciuda a ceea ce s-ar crede, un ascet are un scop al vietii mult mai definit decat un om din societate. Are chiar si mai multe moduri de a ajunge acolo, in functie de stilul personal. Ce mi se pare cu adevarat miscator este ca ascetul se straduieste toata viata sa-si atinga visul, dar nu-l va vedea niciodata cu ochii fizici, nu va stii niciodata daca a ajuns sau nu acolo unde isi doreste si pana in clipa mortii el se straduieste in continuare sa se apropie de ideal. Asta da devotament si perseverenta !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s