Poezie în noapte

 

Corzile plâng în surdină, ceașca de ceai e goală, în grădină bate un vânt rece și frunzele încep să cadă. Un scaun e gol și prăbușit.

Vântul răscolește morminte. Emoții scheletice dansează mut în lumina lunii.

O molie se zbate greoi în păienjenișul dintr-o fereastră veche, spartă, cu rama năpădită de carii. Un fulger straveziu străpunge norii grei.

O ușa scârție lugubru. O cutiuță muzicală își spune povestea monotonă la lumina unei lumânări.

În fundul camerei, o pasăre doarme într-o cușca îngustă. Cândva era spațioasă, dar între timp a rămas mică.

Cenușa încă dansează în sobă. Umbre lungi se scurg încet pe perete. Un ceas măsoară clipe de tăcere.

În văzduh, un corb plutește purtat de întuneric. Penele sale negre poarta sarutul noptii.

Cerul urlă. Vine furtuna.

Ploaia va spăla totul…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s