Memento mori

Uneori e bine sa fii constient de propria ta mortalitate. Pierduti intr-o iluzie de atemporalitate, amanam implinirea celor mai arzatoare vise aflate la temelia proiectului nostru identitar, amagindu-ne ca suntem tineri, ca e timp etc.

Si privim pasiv cum anotimpurile se scurg.

Tin minte ca la un moment dat eram foarte deranjat de faptul ca am descoperit un citat fals atribuit lui Buddha, care afirma ca problema e tocmai ca ne imaginam ca avem timp pentru toate. Buddha nu ar fi zis asa ceva, ce-i drept. Dar el deja era constient de natura vietii. Pentru cineva care isi stie menirea, e timp pentru orice. Daca insa bajbai prin viata, fara a iti asuma un destin si fara a te maturiza in fata provocarilor ce iti sunt asternute in cale… atunci nu e timp. Anii vor trece pe langa tine si te vei trezi la batranete ca ti-ai irosit viata.

Nu fi inca un numar intr-o statistica. Fii un individ treaz, constient si care isi urmeaza un vis. Traieste din plin si bucura-te de viata asa cum ea merita savurata: din plin, in fiecare zi, facand fiecare clipa sa conteze.

Adu-ti aminte ca viata nu dureaza la nesfarsit. Si cand vei muri, vei simti oare ca ai trait din plin? Ca ai facut aproape tot ce ti-ai dorit sa faci? Ca ti-ai urmat visele si ti-ai indeplinit menirea?

Memento mori.