O revoluție nu se oprește la demonstrații în stradă. Așa doar începe, și este DOAR CEA MAI SIMPLĂ PARTE.
E ușor să arăți cu degetul Moțoci pe care gloata să îi mazilească, să ceri demisii. Oricine poate să facă asta. Nu este nevoie de studii, nu este nevoie de informare sau consultări.
Mult mai greu, dar esențial pentru procesul schimbării, este ceea ce pui la loc, după ce ai dat jos chiar și întreaga clasă politică.
Fără un efort creativ, sistemul își menține inerția. Aceleași structuri, aceeași mentalitate, doar alți oameni, dintre care o bună majoritate deja se aflau la periferia vieții politice, așteptând un moment propice să sară în horă.
Sunt dezamăgit de cât de puțini sunt interesați de a se implica intelectual mai mult. Una e să ieși în stradă și să strigi că vrei schimbare, alta este să pui pixul pe hârtie și să te gândești la soluții, la cereri punctuale.
Am remarcat cu toții ce se întâmplă atunci când nu mai ai pe cine să demiți. Coeziunea mulțimii se pierde. Este nevoie de un efort conjugat pentru a menține tonusul revoluționar.
Pașii ce ar trebuie urmați de acum înainte ar fi cam așa:
1. în primul rând, această mișcare civilă să se organizeze, chiar și doar la un nivel informal, online, sub forma unui forum de discuție, un grup de facebook, orice. Toți cei care au fost la proteste să își declare apartenența la această grupare.
2. Să se realizeze un brainstorming nediscriminatoriu de revendicări.
3. Dintre cei dispuși în cea mai mare măsură să depună efort intelectual, se se scurme printre tonele de inepții scrise și să se selecteze revendicările relevante și susținute de marea majoritate.
4. Persoanele cu o minima expertiză în domeniu (legal, științe politice, administrativ etc) să emită o părere pe acea lista și să se ajungă la o lista scurtă de 5-10 revendicări democratice majore.
5. Cu această lista, pe care toată gruparea trebuie să o susțină, se vor demara proceduri de presiune democratică asupra clasei politice. Asta înseamnă strângere de semnături, negociere cu Președenția, Parlament, etc.
Este vorba de 100 de ori mai mult efort decât să te plimbi pe stradă într-o seară fumoasă de toamnă și să scandezi generalități.
Voi încheia cu o experiență personală în acest sens, care arată de fapt cât interes există.
Eu am dedicat câteva ore gândind o soluție plauzibilă de modificare a Constituției, pentru a crește controlul democratic asupra guvernului. și asta e doar o mică bucățică din ce se poate face. Este ceva fezabil, practic, punctual și bine definit. Dar necesită muncă,dedicație și efort de coordonare.
Rezultatul? Când mi-am anunțat ideea de a scrie acel draft, am luat vreo 40 de likeuri. Când l-am scris, vreo 5.
Cam ăsta e raportul celor care nu s-au plictisit citind 3 pagini. Da, fraților, e text legal, plictisitor, complicat și lung. însă aia e schimbarea reală, nu scandări în piață.
Ne-am obișnuit să blamăm clasa politică și sistemul. Dar se pare că mulți nu pot să înțeleagă că această țară trebuie condusă de cineva. Dacă vrei o schimbare, o faci cu mâinile tale. Asta înseamnă să intri în politică, să studiezi regimuri democratice, constituționalitate, sisteme electorale, legislație, drepturile omului etc.
Nimeni nu s-a născut erudit. Toți care au ajuns să conducă o revoluție le-au studiat și s-au implicat în acest proces vital de construire a unei democrații.
Ești în continuare dispus(ă) să faci acest efort? Consideri că țara ta îți merită dedicația?
Midnightwind's Weblog 